MULTUMESC…

De multe ori am simtit nevoia sa spun multumesc anumitor persoane care au influentat comportamentul meu intr-un fel sau altul, sau care au trecut prin viata mea fara sa stie, poate, ce rol au ocupat in ea:-)…O fac acum si asta pentru ca nu as avea curajul niciodata sa le spun in fata anumite lucruri, desi simt nevoia, sau poate ca e prea tarziu…aici se vor regasi pe rand…

Multumesc Gabi pentru ca nu ai uitat niciodata de momentele importante din viata mea si pentru ca ai fost alaturi de mine mereu…Chiar daca acum esti acolo, sus, nu voi uita niciodata ce frate am pierdut…Multumesc ca m-ai invatat ca atunci cand dau ceva sa nu astept sa primesc nimic inapoi. Asta ai facut tu cu noi toti…

Iti multumesc tie – cel alaturi de care acum 7 ani eram cea mai fericita:-)…pentru tot ce am trait atunci si pentru ca alaturi de tine am invatat sa “cresc”.

Multumesc unui om care, desi nu ma cunoscuse pana atunci, acum 2 ani m-a ajutat in cel mai greu moment din viata mea…A avut grija sa imi fie bine…si mi-a fost…

Multumesc celui caruia nu i-am spus intotdeauna ce gandesc ca sa il protejez…Acum 2 ani m-a invatat ca am o limita peste care nu trec…Care e motivul? respectul fata de el sau poate vinovatia pe care o simteam fata de fiecare gest ce se indrepta catre mine…Chiar daca in momentul de fata ne prefacem ca nu ne cunoastem eu ITI MULTUMESC…

Multumesc persoanei care in momentul de fata e alaturi de mine…Multumirile mele se indreapta catre fiecare lucru ce pleaca de la tine catre mine; fiecare sentiment, gest…Nu am mai simtit niciodata ce simt acum…Ma uit in oglinda si imi place ce ai facut din mine…Sper sa nu iesi niciodata din viata mea…TE IUBESC…

MULTUMESC

PENTRU TINE…

Povestile si legendele care ne “hranesc” ne arata ca, pana la urma, dragostea invinge totul…ca un nor care vrea sa isi reverse ploaia, ca o floare care vrea sa isi imprastie parfumul:-)…A iubi inseamna a inceta sa traiesti pentru tine, a face ca toate sentimentele omenesti: teama, speranta, durerea, bucuria, placerea, sa nu depinda decat de o singura fiinta; inseamna a te cufunda in infinit, a nu gasi nicio limita simtirii, a turna maretie in injosire, a gasi alinare in lacrimile indurerate, placere in suferinta si suferinta in placere, a intruni in sine toate contradictiile… Vreau sa stii ca TE IUBESC nu pentru ceea ce crezi ca esti, ci pentru ceea ce esti; nu pentru ca ochii tai stralucesc in directia in care trebuie ci pentru ca stralucesc cand simti; nu pentru ca saruti pe cine si cand trebuie, ci pentru ca o faci din suflet, nu pentru ca asa trebuie sau este indicat, ci pentru ca asta simt…TE IUBESC… 

AM INVATAT…

Am facut o selectie dintr-o poezie si am decis sa adaug cateva versuri pe care le ador si in care ma regasesc in totalitate pentru ca, intradevar, toate aceste lucruri le-am invatat si eu…
“Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca, tot ce poti face este sa fii o persoana iubita. Restul … depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie altora s-ar putea sa nu le pese.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi.
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata ci PE CINE ai.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce pot altii mai bine sa faca ci cu ceea ce poti tu sa faci.
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla oamenilor ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva.
Am invatat ca oricum ai taia orice lucru are doua fete.
Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu cuvinte calde, s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi.
Am invatat ca poti continua inca mult timp dupa ce ai spus ca nu mai poti.
Am invatat ca sunt oameni care te iubesc dar nu stiu s-o arate.
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa fiu suparat dar nu am dreptul sa fiu si rau.
Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe chiar si la distanta, iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata.
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea tu, nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un prieten oricum te va rani din cand in cand iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.
Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fii iertat de altii, cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine insuti.
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi, lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.
Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii.
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu inseamna ca nu se iubesc, si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe primul loc si nu faptele sale.
Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru si pot vedea ceva total diferit.
Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva ore de catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai
nimic de dat, cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.
Am invatat ca scrisul, ca si vorbitul, poate linisti durerile sufletesti.
Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult iti sunt luati prea repede …
Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.
Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit.”
Octavian Paler

…

“Se spune ca a fi sincer inseamna a nu ascunde nimic celuilalt, a te deschide in totalitate. Este exact, dar criteriul acestei sinceritati il are intotdeauna celalalt, nu tu. Esti considerat sincer nu cand “nu ascunzi nimic” celuilalt, ci cand nu ascunzi ceea ce asteapta de la tine sa ascunzi. Este paradoxal, dar asa e; sinceritatea ta nu se verifica prin tine, ci prin celalalt. Esti considerat sincer numai cand spui ceea ce vrea si ce asteapta altul de la tine sa spui. In prietenie se intampla acelasi lucru: esti iubit nu pentru ceea ce esti tu, ci pentru ceea ce vede si crede prietenul tau in tine. Tu, omul, esti sacrificat intotdeauna. Esti iubit nu pentru tine, ci pentru ceea ce poti da, justifica, verifica, contrazice sau afirma in sentimentele prietenului. Si nu te poti plange pentru ca si tu faci la fel; toata lumea face la fel.”

De ce…?

De ce uneori regretam dupa ce facem ce vrem…? De ce ne amintim daca vrem sa uitam…? De ce traim in trecut desi mergem inainte…? De ce cautam pe cineva desi vrem sa fim singuri…? De ce nu acceptam realitatea chiar daca e reala…? De ce primim alta sansa daca nu stim sa profitam de ea…? De ce vrem inapoi ceea ce am aruncat…? De ce nu putem ierta chiar daca iubim…? De ce acceptam ceea ce nu vrem…? De ce asteptam desi stim ca nu o sa vina niciodata…? De ce credem minciuna chiar daca stim adevarul…? De ce promitem desi stim ca nu o sa ne tinem de cuvant…? De ce suntem dezamagiti cand avem incredere…? De ce iubim persoanele care nu ne iubesc…? De ce la sfarsit vrem sa nu mai plece…? De ce uneori minciunile ne fac bine…? De ce luptam pentru ceva si apoi nu ne mai intereseaza…? De ce dam totul si totusi nu e de ajuns…? De ce cerem iertare daca nu iertam…? De ce credem in ceva ce nu exista…? De ce speram desi stim ca e in zadar…? De ce cautam raspunsuri intrebarilor fara raspuns…?

Oare de ce…? va las pe voi sa imi spuneti . 

Ce s-ar fi intamplat daca…?

Ganduri.Amintiri.Legaturi…Rasar din cele mai indepartate unghere ale fiintei si nu poti sa ocolesti intrebarea. Oricat de mult ai vrea sa crezi ca intotdeauna in viata ai facut alegerea corecta, uneori aluneci in amintiri de mult pierdute si te intrebi: ce ar fi fost daca..?

De-a lungul vremurilor fiinte nenumarate au trecut pe langa mine, pe unele am apucat sa le cunosc, pe altele nu. Dar ramane mereu intrebarea. Avem intotdeauna de facut o alegere mai grea sau mai usoara, si speram intotdeauna ca alegerea facuta este cea inteleapta.

—————————————————————————————–

Legaturi ascunse care ies la iveala cand nu te astepti. Si stai si te intrebi daca exista vreun sens in ele atunci cand rasar. Stai si te intrebi mereu aceeasi si aceeasi intrebare. Si totusi atunci nu ai putut sau nu ai avut curaj sa actionezi…sau poate ca nu ai crezut ca aceea e directia care trebuie urmata.

Traiesti…respiri…si culegi amintiri, unele vesele, altele triste si revine mereu aceeasi intrebare. Atatea ganduri, atatea amintiri, atatea viitoare alegeri. Dar acum e doar clipa, clipa aceasta si gandurile, gandurile mele care rasar din adancuri. Trebuie doar sa stai si sa le privesti, sa iti privesti fiinta. E un moment de pauza, urmeaza iar furtuna, si in zgomotul ei nu vei mai auzi sunetele scoase de strafundurile fiintei…

Si totusi…ce s-ar fi intamplat daca…?

GANDURI…

Imi trec prin minte 1000 de ganduri, ma gandesc de unde am plecat si unde am ajuns si tot drumul de 1000 de ganduri care s-au transformat in fapte, realizari si sentimente.
Gandul este motorul care mi-a suflat tot timpul in ceafa si am mers mai departe; cu forta si viteza lui am calatorit unde am vrut eu si am fost ce am vrut eu.
Gandul este intotdeauna sincer. Eu de ce as fi altfel?!…Oare nu suntem noi masura gandurilor noastre? E ca la zidarie; folosesti un echer de zidarie, el are laturile egale, cu o latura se masoara fapta si cu cealalta gandul. Cum sa construiesti cu caramizi inegale? Constructia nu va rezista nici macar o zi. Masura gandului trebuie sa fie masura faptelor, iar sinceritatea construieste vise si le face sa devina realitate.

Iar eu?…eu sunt un gand…si probabil e cel mai mare defect al meu…